In my previous post, we established the economic baseline for an unbuffered 1,200 W plug-in solar system. The annual balance sheet works: even with zero net metering credits, an entry-level kit pays for itself in roughly six years.

However, that baseline analysis exposed an acute operational flaw: the shoulder-season surplus paradox. For example, on a sunny March day the modeled 1,200 W system would have produced 8.96 kWh of AC power, but Leg 1 household demand would only have absorbed 2.70 kWh. The remaining 6.25 kWh (69.8% of daily production) would have flowed out through the meter, uncredited onto the distribution grid. Under Virginia’s plug-in solar law’s “use-it-or-lose-it” rules, that power is a zero-dollar gift to the utility.

This brings us to the next phase of the evaluation: Adding a local battery to a plug-in solar array. A battery on a 120V plug-in circuit saves excess generation, allowing it to be used later as solar production wanes. However, the central question is not whether storage works, but whether the capital cost of adding kilowatt-hours of storage pays off by capturing that uncredited surplus.

Modeled System Setup

A 1200 W peak capacity solar array connected to an all-in-one AC-coupled plug-in solar plus storage system with:

• A microinverter
  
• Battery management system
  
• Current transformer (CT) clamps

Unlike traditional hybrid inverters that manage large central arrays, these units are module-level power electronics (MLPE) devices, converting direct current (DC) from solar panels into alternating current (AC) right at the source while simultaneously managing energy flow to a connected battery. The CT clamps allow measuring energy flows to and from the grid, so the system can prevent power export.

Some systems like this do exist, but they aren’t currently available to purchase in Virginia. I expect that to change after Virginia’s new plug-in solar law comes into effect January 1, 2027.

Modeling the Daily Capture Curve: The March 28 Benchmark

To evaluate how effectively battery storage preserves the economic value of excess generation, I ran an analysis of five storage sizes (1, 3, 5, 7, and 9 kWh) against a 24-hour period starting with the first solar generation on March 28, 2026.

To model realistic battery physics, I assumed an 80% usable Depth of Discharge (DoD) window (e.g., cycling between 10% and 90% state-of-charge to protect cell longevity). I chose the five battery sizes to demonstrate the incremental value gained from larger capacities:

Battery Size (kWh)	Usable Capacity (kWh - 80% DoD)
1	0.8
3	2.4
5	4
7	5.6
9	7.2

The boundary conditions for the modeled day were set by the smart meter readings from Dominion Power Virginia and the power generation curve using pvlib:

Parameter	Value	Notes
Model Start	March 28, 2026 7:30:00 - 7:59:59	The first period of solar production in the analyzed day
Model End	March 29, 2026 7:00:00 - 7:29:59	Last period immediately preceding resumption of solar electricity generation in the modeled 24 hour period
1,200 W Solar DC Generation	9.47 kWh DC	8.96 kWh AC potential
Daytime Leg 1 Demand	2.70 kWh AC	2.85 kWh DC consumed by inverter
Excess Solar Available to Shunt to Battery	6.62 kWh DC
Nighttime Leg 1 Demand	2.08 kWh AC	Consumed across 21 intervals between sunset and sunrise
Total Leg 1 Demand	5.26 kWh AC	3.18 kWh daytime + 2.08 kWh overnight

The model assumptions also included storing the excess energy directly as DC with a 95% round-trip efficiency. The DC electricity was only converted to AC to meet the needs of Leg 1 electrical demand, with a 95% efficiency across the AC inverter.

Household Power Leg 1 Modeled Results

Battery Size (kWh)	Daytime Solar AC Energy Delivered (kWh)	Nighttime Battery AC Energy Delivered (kWh)	Total Energy Delivered (kWh)	Remaining Grid Reliance (kWh)
Solar-Only	2.7	0	2.7	2.56
1	2.7	0.74	3.44	1.82
3	2.7	2.08	4.78	0.48
5	2.7	2.08	4.78	0.48
7	2.7	2.08	4.78	0.48
9	2.7	2.08	4.78	0.48

Due to high solar panel output in full sun and mild spring weather, combined with relatively low household energy consumption, a 3 kWh battery is sufficient to store enough energy to meet the overnight demand on leg 1 of the electrical system.

You’ll notice that even with the largest battery size, the household system still imported 0.48 kWh from the grid for Leg 1. This occurs because the scenario begins with the battery at 0% state of charge. As the sun rises, initial solar production is insufficient to cover Leg 1 usage, resulting in 0.48 kWh imported before solar generation overtakes demand.

The above graph shows the total energy generated by the solar panels (green area) relative to total energy consumption (red area) throughout the day, clearly demonstrating the significant excess production by the solar panels.

The below graph shows the state of charge of the different battery storage sizes modeled and their ability to capture the excess energy. The accumulation rises throughout the day, up to the system limits and begin discharging to leg 1 as solar production dips below demand.

The battery state of charge shows the profile of energy accumulation during the day and subsequent discharge overnight to meet household demand on leg 1. The 3 kWh battery was the minimum size necessary to store enough energy to provide 100% of the overnight energy use on leg 1. The 9 kWh battery was the only system able to capture 100% of the excess generated energy. However, due to the limited power usage in the scenario, much of the excess would need to be used on subsequent days for it all to be consumed.

Battery Size (kWh)	Percent of DC Surplus Captured	Percent of Overnight Demand Met	Percent of Leg 1 Demand Met	Percent of Total Household Energy Demand Met
Solar-Only	0.0%	0.0%	51.4%	25.7%
1	12.4%	35.7%	65.5%	32.8%
3	37.2%	100.0%	90.9%	45.5%
5	62.0%	100.0%	90.9%	45.5%
7	86.8%	100.0%	90.9%	45.5%
9	100.0%	100.0%	90.9%	45.5%

Insights

• Near-Total Leg 1 Self-Sufficiency: On a temperate day, when the household energy demand is low, adding modest storage transforms the performance of the branch circuit. A 3 kWh battery is sufficient to enable meeting 90.9% of leg 1 energy demand on the modeled day.
  
• The Single-Leg Saturation Ceiling: The 1,200 W solar array actually generated more power than the total household consumption for the analysis period. This highlights the fundamental limitation of a single-circuit plug-in architecture, even if storage eliminates 100% of Leg 1's grid reliance, on mild, sunny days the array would generate more energy than that single circuit would use.

While batteries significantly enhance the value of a photovoltaic system during shoulder seasons, how long would it take for utility savings to offset the initial investment? My next post will analyze year-round performance and system economics.

Tags: #Solar #PlugIn #Balcony #BatteryStorage #Modeling

In Summary: * After returning home from our busy afternoon out, I was too exhausted, both physically and mentally to do any worthwhile unpacking and/or organizing. So I muddled through the rest of the day as best I could. The wife has already retired for the night, and I'll be doing the same in an hour or so after the night meds and night prayers.

Prayers, etc.: * I have a daily prayer regimen I try to follow throughout the day from early morning, as soon as I roll out of bed, until head hits pillow at night.

Health Metrics: * bw= 212.86 lbs. * bp= 149/86 (66)

Exercise: * morning stretches, balance exercises, kegel pelvic floor exercises, half squats, calf raises, toe raises, wall push-ups, BP breathing exercises, pilates

Diet: * 05:40 – 2 HEB bakery chocolate chip cookies * 08:30 – 1 banana * 09:00 – apple pie * 11:00 – BIG buffet brunch at Golden Corral

Activities, Chores, etc.: * 03:45 – wake up * 05:55 – bank accounts activity monitored * 07:00 – read, write, pray, follow news reports from various sources, surf the socials, take daily meds, unpack, organize * 11:00 – BIG buffet brunch at Golden Corral with the wife * 15:30 – after 4 hours of shopping, stopping by the old house, and being stuck in ridiculous traffic jams, we're finally back home to resume unpacking and organizing

Chess: * 17:30 – moved in all pending CC games

Publicat la 21 octombrie 2017

Citesc postări care mă apasă cu tristețea lor, cu tristețea autorului lor. Citesc dorindu-mi să pot face ceva. Propria-mi neputință adaugă încă și mai multă tristețe. Când pot ajuta, am un sentiment plăcut pe moment, dar acele momente sunt relativ rapid umbrite de amintirea celor în care nu pot face nimic.

Dualitatea alb-negru, dualitatea yin-yang, mă enervează prin determinarea afișată, prin simplitatea și siguranța mesajului, prin perfecțiunea curburii.

Aș vrea să amestec acele picături curbate în alb și negru și să le opresc înainte să se uniformizeze. Vor fi griuri vălurite, neuniforme, neomogene, imperfecte, așa cum e viața.


Dar amestecul ăsta al lor ar distruge practic granița dintre bine și rău, poate chiar ideea însăși de bine și de rău… Dar ce mai e bine și ce mai e rău, căci societatea pe care o văd în jurul meu arată ca o localitate după bombardament, așa cum văd în documentarele cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Mai sunt clădiri în picioare, se mai poate distinge conturul localității, însă tot molozul acela este un amestec de stiluri arhitectonice care cândva erau luminate de soare, care umbreau străduțele adiacente, care încântau priviri și încălzeau suflete. Clădiri prăbușite, distruse ca de o bilă pentru demolări — wrecking ball, ca titlul unui album de Bruce Springsteen, același Bruce (The Boss, cum i se spune) care se plimbă pe străzile Philadelphiei, parcă purtând pe umeri o pelerină cu aer trist.

Bruce Springsteen – Streets of Philadelphia

P.S. Chiar și eu sunt mirat de schimbarea pe care o constat în postările mele, așa că, dacă ați ajuns cu lectura până aici, probabil că tot mirarea v-a îndemnat să parcurgeți textul până la capăt. Probabil…

Cât despre desene, nu are rost să mai scriu cui aparțin drepturile de autor.

Un copil le-ar fi făcut mai bine, însă lipsa de experiență în manipularea aplicației „basic” avute la dispoziție, precum și lipsa unui instrument adecvat de desenat pe ecran, m-au făcut să recurg la utilizarea aceluiași deget cu care acum tastez, pe post de pensulă și de creion deopotrivă.

Dar văd că am început să mă lungesc, așa că adaug muzica și pun punct.


Bonus: poze din concertul de acum câțiva ani de la Viena.




Publicat la 21 octombrie 2017

Deși o anumită experiență îmi e relativ limitată, îmi este clar că lipsa activității, ori încetinirea ritmului acesteia, mă aruncă pe mine, nu ca individ, ci ca prestator al respectivei activități, în uitare (în uitarea celorlalți). Poate că nu într-una totală, dar într-una spre zonele obscure de la periferia celei active, a zonei agitate, a zonei creative.


Lumea își amintește de tine în momentul în care tu miști din nou, măcar un pic, suficient cât să creezi câteva valurele ce vor face ca, în zona întunecată din marginea în care ai ajuns, chiar și de la simpla ta întoarcere de pe o parte pe alta, să se reflecte lumina din zona creativă. Cine va fi având atunci privirea îndreptată întâmplător într-acolo, probabil relaxându-se cu o țigaretă, va fi curios și va îndrepta fasciculul luminos în direcția ta. Poate că te va zări dormind și atunci va stinge repede lanterna.

Dar poate își va aduce aminte cu drag de tine și va veni să mai schimbați o vorbă, două. Poate că nu chiar imediat, ci după ce te vei fi trezit.

Poate…

Haunted — Type O Negative (de pe albumul October Rust)

are we hostile to incubation?

Henry Miller writes that “(t)he best thing about writing is not the actual labour of putting word against word, brick upon brick, but the preliminaries, the spade work, which is done in silence, under any circumstances, in dream as well as in the waking state. In short, the period of gestation. […] In this preliminary state, which is creation and not birth, what disappears suffers no destruction; something which was already there, something imperishable […] is summoned and in it one flings himself like a twig in a torrent”

To be human is to always be incubating something. This, quite irrespective of one’s preoccupations and intentions. Incubating is a primordial activity. It goes on as surely as I am unaware of it: it is the ‘primal flux’, as Henry Miller says. That I can go along, plunged in its tidings, yet hardly aware of them, is the interesting point to me. Incubating’s natural home is my everyday affairs. Its bewitching power expressed in the tiny irruptions into my daily tribulations. The cat sways its tail hypnotically and then disappears into the undergrowth of that looming hedge. But you dare not follow because you are already late for work. The traveller sitting opposite you on the train smiles around alluringly, yearning for the chance of conversation with anyone, extremely interested in how you’ve come to be as you are. But you shush your keenness. Or perhaps her openness to you is peeling you away from managing your little practicalities, which stiffens you. Like this you and I go on in the habitual way, murdering daydreams everywhere. And whereas daydreams pour forth so effortlessly, it is my fidgety ways that leave me quite exhausted come the end of the day. If the everyday is incubation’s home, then it is an inhospitable one.

Publicat la 19 octombrie 2017


Unele zile trec fără să-mi găsesc rostul, altele fără să-l caut măcar. Citesc postări pline de sensuri și înțelesuri. Ascult melodii cu versuri verzi. Aș vrea să mă simt high. Ce rost au toate acele acorduri psihedelice fără să știu dacă ceea ce simt ascultându-le este ceea ce aș simți gustând culoarea?

Hrrrssstt… Acul pick-up-ului alunecă și pare să-mi zgârie discul. Nu, nu pe cel de vinil.

Era doar acul care citea haotic prin circumvoluțiunile dintre cele două pâlnii de gramofon atașate la o țeastă de o duritate (pe care aș numi-o încăpățânată) dată de sfertul acela de sânge de o altă nație decât majoritatea stropilor stacojii ce-mi circulă prin corpul cocoșat spre tastatura veche, de pe vremea primului calculator.


Gândul rămâne. Mai citesc un vers, un rând din Revelație, un sfat ori o observație din (A)Port. Albumul își continuă neîntrerupt ritmul sau îl schimbă de la o piesă la alta, dar starea indusă pare a rămâne aceeași. Să fie oare camera atât de verde?

Ridic ochii spre tavan. E… verde?! Aprind lumina. Hmmm… Reflexii. Erau doar reflexii. Tavanul-i alb. Doar pereții-s verzi; sunt verzi fiindcă așa mi se năzărise ultima dată să-i zugrăvesc. Da, sunt verzi la propriu.

Crezusem că sunt păcălit de muzică mai mult decât era de înțeles. Așadar, nu-s high, sunt așezat, iar căștile astea ce-mi toarnă în pâlnii sunete înverzite de zâne sunt atât de vechi, încât oricine le-ar schimba, oricine în afară de mine; eu nu, eu le port în continuare.


Sunetul acesta verde în căștile acestea coapte de timp și coapte în timp nu mai poate fi redat de nicio altă cască, oricât de verde ar fi și oricât de bine s-ar asorta cu verdele sunetului, cu verdele creierului sau cu verdele pereților. M-am înverzit. Poate de ciudă. Poate de la pereții la care mă uit lung, de la pereții prin care mă uit ca prin sticla unui ochean până la tine, sau până în paginile pe care le citești, imaginându-mi că le citim împreună.

Dau pagina care foșnește moale din pricina anilor în care a stat prinsă între celelalte pagini, îngălbenite și ele, toate strânse de coperți din moleschin. Ochii alunecă rând cu rând, sunetele trec și ele prin ochean, amplificate de efectul absintului.

How does it feel To live your life where nothing is real So just send me Down the river

Kasabian – La Fée Verte

Publicat la 16 octombrie 2017

If, adică dacă.

Dacă m-aș mai duce o dată la Londra, m-aș documenta mai bine în privința amplasării obiectivelor turistice pe hartă, astfel încât să eficientizez timpii de deplasare de la un obiectiv la altul. Pe lângă asta, mi-aș lăsa mai mult timp la dispoziție pentru a mă bucura de locuri, clădiri, parcuri, magazine… care nu apar în lista celor mai grozave, celor mai vizitate, celor mai bune și altele asemenea.

Sau doar timp să mă bucur de un apus deosebit (cu răsăriturile am stabilit deja că adorm cu puțin înaintea lor, deci nu e cazul; poate doar dacă trebuie să prind avionul).


Acum am stabilit cum aș face.

Dacă m-aș reîntoarce să vizitez Londra, mi-aș cumpăra London Pass, aș face o listă cu ce aș vrea să vizitez, apoi le-aș pune pe hartă ca să stabilesc un traseu. De deplasat, m-aș deplasa cu transportul în comun, utilizând un Oyster card. Înainte de a cumpăra separat cele două carduri, aș analiza prețul oferit de pachetul London Pass cu transport inclus. Trebuie avut în vedere și câte călătorii preconizez că voi efectua în fiecare zi a șederii mele la Londra.


De exemplu, dacă aș rezerva o zi pentru Windsor, atunci e destul de clar că nu voi sări din metrou în autobuz, din autobuz în tramvai, apoi din nou în metroul londonez, deci cardul Oyster pentru ziua respectivă ar fi o investiție inutilă. Poate că pachetul cu London Pass ar fi rentabil, în funcție și de locul cazării, și de alte activități planificate pentru seara zilei în care vizitez castelul Windsor.


Și, „speaking of” Windsor, deși l-am vizitat, l-aș include din nou pe listă. Și aș petrece chiar mai mult timp pe străzile din Eton, Windsor și Old Windsor, dar și pe aleile The Long Walk și Queen’s Victoria Walk, prin Great Park, spre Savill Garden și The Valley Gardens.

Va urma.

JOURNAL 10 octobre 2026

Midori est venue me chercher avec son sac, on a attendu ma princesse On est allées manger dans un super restaurant de sushi Hayame va passer le week-end chez ses parents alors midori vient à la maison pour pas être seule C’est qu’on est les seules à avoir une grande maison, les autres ont des appartements si on peut dire minuscules, C’est ça être une fille de famille ☹️ D'ailleurs je suis la seule vraie tôkyôkko de la bande, j'en suis pas si fière c'est juste pour expliquer, au moins on peut en faire profiter les amies Comme on est quand-même un peu fatiguees toutes les trois on va rentrer se coucher. On a plus de une heure de métro hé

Métro métro métro Qu'est ce que c'est chiant… Par moments j'ai l’impression de m'endormir et puis mon téléphone vibre et ça me réveille (on coupe les alarmes sonores ici, le métro c’est silencieux). Je me retrouve la tête sur l'épaule de midori. Situation tout à fait banale. Tout le monde s’endort dans le métro le soir on s'appuie les uns sur les autres c’est normal. Sauf ma princesse impériale qui ne dort pas et pose sur nous ses grands yeux bleus affectueux qui font une tache de couleur dans le noir des costumes salarymen effondrés ici et là. Quelle hécatombe ce soir...

I am proud of my latest generated web game called Worldroot. It is an idle game where you nurture a tree seed until it becomes a world tree. I even learned how to move a game from github over to itch.io very easily. I hope you give this game a try, as it’s very healing and peaceful https://triptych.itch.io/worldroot

Publicat la 14 octombrie 2017


Astăzi sunt matinal! Este prima zi plină a sfârșitului de săptămână, sâmbăta (vineri dă startul, dar nu e plină), iar unii profită și își fac de cap dormind mai mult. Astăzi și mâine eu sunt pe dos. Sunt „deștept” de dimineață. Fostul meu coleg folosea acest cuvânt, deștept, cu sensul de treaz, dar cu un zâmbet amuzant pe chip, dând de înțeles că ar mai trebui puse și niște ghilimele celuilalt sens al său. Eu (încă) nu m-am deșteptat. Pur și simplu, azi-noapte n-am dormit. Și nu voi dormi nici la noapte.

Și nici nu-mi propun să bat vreun record de somn sau de nesomn!

Cu ani în urmă, într-o dimineață ca asta, dar în anotimpul opus (era primăvară), îmi propusesem să finalizez un proiect. Ziua a început relativ (cuvântul ăsta are o plajă largă, indiferent ce mărime măsoară) devreme. M-am bucurat de lumina de afară și mi-am zis că asta e o zi potrivită cu zicala aceea cu „departe se ajunge”.

Ce oi fi făcut în acea zi nu-mi aduc aminte, dar un program obișnuit în perioada aceea presupunea școala, prânzul la cantină, program diversificato-variat după-amiaza, cina și apoi ceva similar cu după-amiaza ce tocmai se încheiase cu cina. Noaptea mă prindea mereu fără chef de somn, așa că nici nu mă oboseam să caut undele alfa; când veneau, veneau și gata. Le primeam și, dacă reușeam să le și prind până să-și piardă răbdarea în jurul meu, mă consideram norocos! De data asta aveam de lucru la proiect.

Deși era ceva legat de medie tensiune, pe măsură ce se apropia termenul-limită al proiectului, tensiunea creștea, devenind ⚡️high voltage⚡️!

AC⚡️DC High Voltage

În acea primă noapte, chiar dacă undele alfa m-or fi căutat, am făcut tot posibilul să le ignor. Se pare că mi-a reușit.

A doua zi era sâmbătă, așa că din programul zilei anterioare lipseau cursurile; în rest, aceeași rutină. Ceea ce diferea de la o zi la alta erau activitățile, programul fiind aproximativ același (constat că, deși aici pot folosi aproximativ în loc de relativ, aproximația e cam evazivă, pe când relativitatea dă un oarecare sens al sau o oarecare mărime a măsurii).

Sâmbătă noapte, cu urechea la RTL Rock Radio și cu atenția orientată către finalizarea proiectului, am constatat că jumătatea din stânga desenului era mai mare decât jumătatea din dreapta acestuia. Cum cele două jumătăți erau alcătuite din componente măsurate la milimetru, eroarea fiind dată de dimensiunea vârfului de Rotring (cred că e marcă înregistrată, nu substantiv comun, chiar dacă marca se scrie tot cu literă mică), cei câțiva centimetri lipsă trebuiau identificați și corectați.

Am observat de unde pornise stricăciunea: chiar din partea de jos a planșei, care se construia pe verticală, de jos în sus. Nici nu știam dacă era de râs sau de plâns. Ba știam, dar am preferat să mă amuz de situație! Aveam ocazia să văd cât de rezistent puteam fi la (ne)somn. Aproape că trecuse și noaptea de sâmbătă.

Cum puteam să merg la somn dis-de-dimineață? Nu se putea, evident! Printre activitățile relaxante ale unei zile de duminică, am refăcut planșa în format A0 (un A zero este, ca mărime, cât două A1, A1 cât două A2, A2 egal două A3, iar A3 cât două A4, formatul poate cel mai des întâlnit; un caiet „obișnuit” are dimensiunea A5). Cred totuși că era doar A1, nu A0… Chiar și așa, am terminat desenul și, odată cu el, și proiectul, luni dimineață, la ora 9:00.

Am pus ceasul să mă trezească la 9:30, ca să merg la cursul de electronică de la ora 10:00. Am ajuns la curs! Seara am picat frânt de oboseală, dar n-am adormit chiar ușor…

Și dacă n-am dormit azi-noapte și nu voi dormi nici la noapte, înseamnă oare că voi sta două zile nedormit? Nici vorbă de așa ceva! Azi-noapte am fost de serviciu în tură! La fel și la noapte. Așadar, acum, chiar dacă afară este o vreme așa cum îmi place mie, tocmai am ademenit undele alfa, iar în câteva minute voi adormi…

Unele dimineți sunt echivalentul aproximativ al unei seri târzii…

Bună dis-de-dimineața!

Nous sommes attirés par l’obscure. Le malheur, les drames, nos évènements malchanceux.

Mais je me pose une question : je sais que c’est un biais. Que cela déforme ma réalité et ma manière de voir les choses. Mais à quel moment faire face à l’obscure est-elle la meilleure chose à faire ? À quel moment nos pensées malheureuses sont-elles pertinentes ?

Doit-on faire confiance à notre interprétation ou toujours, quelle que soit la situation, préférer à tout prix nos idées lumineuses ?

Vaut-il mieux se mentir à soi-même ou se jeter à corps perdu dans une mentalité productive et libératrice ?

En définitive, voilà ce que je me dis : la vérité n’existe pas. Nos interprétations sont erronées. Toujours.

Seule notre vérité compte. Seule notre vérité nous aide à croître ou à creuser notre tombe.

Alors, ayant le choix, préférons cette vérité qui nous amène vers plus de paix et d’altruisme.

Ce n’est pas la vérité de notre voisin ? Et alors ? Est-ce si important ? A-t-on vraiment besoin de se mettre d’accord sur nos croyances pour réussir à vivre ?

J’en doute de plus en plus.

Vouloir à tout prix avoir raison ne semble mener nulle part.

Et après tout, qui a raison ? Une idée partagée par 100 000 personnes la rend-elle plus vraisemblable ?

Si chaque personne que je croise dans la rue me trouve hideux, est-ce une raison pour moi d’accorder du crédit à ce qu’ils disent ?

Si je le fais, je m’enfonce. Si je ne le fais pas, cela me demande une certaine force d’esprit, mais me libère.

Alors aujourd’hui, je me dis que ma vérité vaut autant que celles des autres. Que cette vérité n’est peut-être pas partagé. Qu’elle n’est peut-être pas conventionnelle. Probablement marginale quelques fois.

Mais cette vérité m’illumine. Et au fond, c’est ce qui compte. J’espère être à la hauteur de ces mots que je partage ici.

Podden har under de senaste två decennierna utvecklats från ett relativt okänt fenomen till en självklar del av svenskarnas mediekonsumtion. Det som en gång började som ett alternativ till traditionell radio har blivit en etablerad underhållnings- och informationskanal med miljontals lyssnare. I dag finns svenska poddar inom nästan alla tänkbara ämnen, från nyheter och politik till humor, sport, historia och personlig utveckling.

När podcastformatet började växa fram i början av 2000-talet var tekniken fortfarande ganska begränsad. Lyssnarna behövde ofta ladda ner ljudfiler till sina datorer eller MP3-spelare för att kunna ta del av innehållet. Till skillnad från traditionell radio erbjöd podden däremot något nytt: möjligheten att själv välja vad man ville lyssna på och när. Denna frihet blev en avgörande faktor för formatets framtida framgång.

I Sverige började podcastformatet få ett bredare genomslag under slutet av 2000-talet och framför allt under 2010-talet. Sveriges Radio bidrog till utvecklingen genom att göra allt fler program tillgängliga för lyssning i efterhand. Samtidigt började fristående innehållsskapare upptäcka möjligheterna med formatet. Poddar som Värvet och Alex & Sigges podcast blev tidiga framgångsexempel och visade att det fanns en stor publik för personliga samtal, intervjuer och underhållning utanför de traditionella mediekanalerna.

Smarttelefonernas genomslag förändrade förutsättningarna ytterligare. När det blev enkelt att streama och ladda ner avsnitt direkt i mobilen ökade tillgängligheten kraftigt. Poddlyssnande blev snabbt en naturlig del av vardagen, särskilt under pendling, promenader, träning och hushållsarbete. Plattformar som Spotify och Apple Podcasts bidrog också till att göra utbudet mer lättillgängligt och hjälpa lyssnare att upptäcka nya program.

En viktig del av poddens popularitet i Sverige är det stora utbudet av innehåll. Dokumentära berättelser, kriminalfall och samhällsfrågor har lockat många lyssnare, samtidigt som humor och vardagliga samtal har blivit några av formatets starkaste kategorier. Många söker exempelvis efter roliga poddar som erbjuder avslappnad underhållning, spontana diskussioner och personliga berättelser. Just känslan av närhet mellan programledare och lyssnare är något som skiljer poddar från många andra medieformer.

Under 2020-talet har den svenska poddbranschen dessutom blivit alltmer professionell. Det som tidigare ofta producerades av entusiaster hemma vid köksbordet har utvecklats till en marknad med produktionsbolag, annonsörer, exklusiva avtal och avancerade inspelningsstudior. Företag har också börjat använda poddar som ett sätt att kommunicera med sina målgrupper, bygga varumärken och sprida kunskap.

Samtidigt har konkurrensen om lyssnarnas uppmärksamhet ökat. Med ett växande antal program behöver innehållsskapare hitta tydliga nischer och utveckla egna uttryck för att sticka ut. Sociala medier spelar en allt större roll för marknadsföringen, där korta ljud- och videoklipp används för att locka nya lyssnare. Även videopoddar har blivit vanligare, vilket gör att gränsen mellan traditionella podcasts och digitala videoprogram blir allt mindre tydlig.

En annan förändring är utvecklingen av poddarnas affärsmodeller. Reklam och sponsring har länge varit viktiga intäktskällor, men prenumerationer och betalväggar har skapat nya möjligheter för producenter att finansiera sitt innehåll. För lyssnarna innebär det att vissa program fortfarande är helt kostnadsfria, medan andra erbjuder exklusiva avsnitt och extramaterial mot betalning.

Framtiden för poddar i Sverige ser fortsatt intressant ut. Ny teknik, bättre rekommendationssystem och artificiell intelligens kan förändra både produktionen och distributionen av ljudinnehåll. Samtidigt fortsätter efterfrågan på personliga berättelser, trovärdiga röster och engagerande samtal att vara central.

Poddens utveckling visar hur snabbt människors medievanor kan förändras när ny teknik möter ett tydligt behov. Från enkla nedladdningsbara ljudfiler till en omfattande och kommersiellt betydelsefull bransch har podcastformatet etablerat sig som en viktig del av det svenska medielandskapet. Trots tekniska förändringar och nya konsumtionsmönster är det fortfarande innehållet, berättelserna och relationen till lyssnarna som avgör vilka poddar som lyckas över tid.

Good morning!

Good morning! Just a quick note to let you know I’ve started a YouTube channel. There are six videos up as I write this. Some are new, and a few are from the last time I had a channel. Either way, the oldest stuff on there goes back about a year, so it’s all relatively recent.

I’m allergic to most modern mixing.

What I hope to do with this channel is help folks like me bridge the gap between not wanting to learn any more software and still wanting to learn more about music.

I like it the hard way. (But it is actually easier for folks like me.)

Tape DAWs help with that immensely. But so does mic placement. Using the right tools, rather than simply the brand names you like, helps too. I can verify that. Learning creative writing exercises for lyrics instead of relying on ChatGPT helps. It also gives me a way to sort things out in my head and improve my mood. Win/win.

I want more of this in my life.

There are so many things you can do to improve a recording before you ever hit the record button. Software companies might beg to differ, but you can engineer a surprising amount of modern mixing right out of the process from the beginning.

I’m into that.

Does it sound good before you mix it? What if it did?

For about a year now, I’ve been fascinated with the idea of creating the sound I want in the real world and then capturing it well. The goal is to have something that already sounds the way I want it to before mixing even begins.

It takes longer. It presents its own challenges. But somehow, it’s more fun.

I don’t enjoy trying to turn something from a software menu into the sound I have in my head. That’s just me. I’m much more interested in hearing something in my head first and then chasing it down in the real world.

Legos: Great toys, but also toys.

Otherwise, I feel like I’m playing with Legos. The blocks they give me are fine. Legos are cool and all, but when it comes to music, I need something more organic and a little less stiff.

Come join me.

I’m at a really fun point in my journey with songwriting and production, and I’d love for you to visit.

If subscribing is your thing, please do!

I’ll be adding tutorials, livestreams, conversations about songwriting and music, music videos, editorials on music and entertainment, protest music, and even an indie countdown.

There’s plenty more to come.

Join up, hang out, and make yourself at home. You’re invited!

Kelly Kintner

The Horses Mouth

The Kintners

Djembe Funk

Woke early this morning and encountered a mystery while getting dressed. Heard a knocking (5 loud knocks) coming from next door. Looking out the window I saw the neighbor's lights shining down on his pickup truck. Nothing seemed out of place, no one moving around, no more knocks, so I went about fixing the morning coffee.

Sun is shining brightly now at 08:30 on this South Texas morning and at 61 degrees it feels like a beautiful Fall morning. Of course, it'll be up in the 90's this afternoon and feeling very much like Summer again.

More unpacking and organizing will be priorities today. Depending on the wife's plans, I hope to make a quick trip to the old house, verifying that some things I need have been moved over here to the trailer.

And the adventure continues.